Intel Core i5-2300

1. Introducere. Specificații.

Chipset-ul.

La un nivel macroscopic, nu par a fi prea multe diferențe față de Lynnfield, în special atunci când privim platforma per ansamblu, care-i formată din două componente fundamentale: Procesorul și PCH-ul (chipset-ul P67/H67).

Vrând să aibă un drum cu cât mai puține probleme, chipset-ul a rămas asemănător cu seria 5. Principala schimbare ar fi suportul pentru SATA3, necesar odată ce SSD-urile vor avansa ca viteză. Dacă acum 2 ani nu exista niciun motiv să ne îngrijorăm de viteza porturilor SATA, acum aflăm cu puțină dezamăgire ca chipset-urile din seria 6 de la Intel nu includ suport decât pentru două porturi SATA3. Suportul pentru USB3 nu este prezent în această generație, și va fi o chestie de uz larg anul viitor.

Sandy Bridge vine cu două chipset-uri diferite: H67 și P67. Principala diferență ar fi că chipset-ul H67 include și circuitele necesare pentru ieșirile video pe care le oferă procesorul. Pe de altă parte, H67 nu permite overclocking-ul procesorului absolut deloc, și nu oferă decât un singur slot PCI-E 16x, pe când P67 poate oferi două sloturi PCI-E 8x în Crossfire sau SLI.

Procesorul.

Iar acum vine partea interesantă, și vedeta noastră de astăzi. Ceea ce va face diferența între această platformă și cele dinaintea ei va fi procesorul. Sandy Bridge este numele de cod pentru o microarhitectură complet nouă, pe același proces de fabricație pe 32nm folosit de Intel.

Prima schimbare pe care o menționez, și probabil cea mai importantă, este includerea unui procesor grafic în aceeași bucată de silicon ca și procesorul. Dap, nu mai avem două pastile diferite, ci totul este integrat. În plus, aceasta este prima dată când avem un GPU integrat de la Intel care într-adevăr are sens. În principiu, plăcile video ultra ieftine nu și mai au rostul, întrucât Intel pune acum mai multe resurse la folos, pentru a dezvolta partea de grafică, inclusiv pentru jocuri.

Ca urmare, numărul de tranzistori a crescut binișor, însă nu și suprafața pastilei. Puteți compara diferite arhitecturi în tabelul următor:

Îmbunătățirile arhitecturale vin în număr mare odată cu Sandy Bridge, și deși nu vom intra în detalii, le putem enumera măcar:

• Cache nou pentru microOps decodate;
• Branch prediction revizuit;
• Trecerea la regiștrii fizici - microOps-urile acum sunt însoție de pointeri către operanzi, nu de către operanzii propriu-ziși;
• Introducerea ring-bus-ului (interconectarea principalelor componente ale procesorului), pentru un transport mai eficient al datelor;
• Introducerea GPU-ului in aceeași pastilă de siliciu;
• Media Engine - encodare/decodare video;
• Turbo Boost și mai agresiv;

Ca și în cazul lui Lynnfield, beneficiem de un controller de memorie DDR3 dual-channel, 16 benzi PCI-E care pot fi împărțite în 8+8 și, în cazul anumitor modele, de HyperThreading. Pe lângă acestea, apar îmbunătățirile Sandy Bridge: Ringbus-ul, grafica integrată, extensia de instrucțiuni AVX și noul System Agent - ceea ce era numit Uncore înainte.

2. Lineup-ul.

Sandy Bridge reprezintă cea mai mare lansare Intel din toate timpurile, fără discuții. Nu mai puțin de 29 de SKU-uri Sandy Bridge apar pe piață - 14 pentru desktop, 15 mobile. Cum astăzi ne vom concentra pe partea desktop, să enumerăm SKU-urile disponibile în această variantă:

Clasificare.

Uitându-ne la tabelul de mai sus, putem vedea două lucruri: O regulă de denumire și lipsa unei reguli de denumire. În primul rând să stabilim regula propusă de Intel: "Intel Core" reprezintă brand-ul, "i7" clasa, "2" generația, "600" SKU-ul iar "K" este sufixul.

Denumirile de "i3", "i5" și "i7" însă nu par să aibe o regulă bine stabilită. Dacă procesoarele i7 au toate 4 nuclee și 8 thread-uri, i5-urile au atât 4 nuclee și 4 thread-uri cât și 2 nuclee și 4 thread-uri. i3-urile sunt toate cu 2 nuclee și 4 thread-uri, dar... mai există și i5-uri cu această configurație?! Diferența poate fi făcută și prin alte facilități/tehnologii. Astfel, i3-urile nu beneficiază de AES-NI. Ciudat este că tehnologia VT-d este suportat doar de trei SKU-uri (i7-2600, i5-2500, i5-2400).

Sufixul ne indică ținta procesorului. Litera 'K' desemnează procesoarele cu multiplicator deblocat (până la 57x, un lucru important în overclocking cum vom vedea mai târziu), litera 'S' desemnează procesoare energy-efficient orientate totuși înspre performanță, iar litera 'T' desemnează procesoare cu TDP-uri foarte mici (35W - 45W).

3. Primul contact cu LGA1155.

Microarhitectura Sandy Bridge aduce și un nou socket: LGA1155. Băi, ăsta seamănă cu LGA1156!!! Dar nu, nu sunt compatibile. Intel o face din nou, introduce un socket nou. \o/ Ca să nu verificați propriu-zis ce zic eu acum, vă puteți uita la schemele celor două sloturi, identice ca formă și dimensiuni, dar nu ca layout-ul al pinilor și cheițelor de securitate:

Intel a introdus și un cooler nou pentru aceste procesoare. Cum vom vedea înspre sfârșitul articolului, Sandy Bridge nu pune nicio problemă din perspectiva căldurii degajate, așa că vom vedea niște heatsink-uri și mai scunde. Din păcate nu am pus mâna pe unul, procesorul pe care l-am avut la dispoziție fiind Engineering Sample.

4. Metode de testare.

Avem o nouă microarhitectură astăzi. Ce să facem? Ce să facem? Am putea înșira o groază de platforme pe lângă ea, ca să umplem lista, dar ca să facem treaba cât mai eficient putem să includem predecesorul și niște concurență: Astfel avem doar trei platforme astăzi:

• AMD: X6 1100T, MSI 890FXA-GD70;
• Lynnfield: Core i7 860, MSI P55-CD53;
• Sandy Bridge: Core i5-2300, Asus P8P67 Deluxe;

Două mențiuni: Sandy Bridge-ul a fost testat la două frecvențe: stock (2.8GHz) și overclockat (3.5GHz) iar Lynnfield-ul a fost testat atât cu Hyperthreading-ul activat cât și dezactivat, în testele multithreaded.

Restul platformei include:

• 4GB DDR3;
• 2xHD6850;
• Corsair HX750;
• Windows 7 Ultimate;

Suita de teste a fost gândită pe trei categorii: Multimedia, gaming și teste sintetice. Dacă funcțiile multimedia și gaming sunt cele mai răspândite în desktop-uri (vorbim de funcții care necesită resurse, totuși...), testele sintetice ne pot spune multe despre performanța generală a unui sistem, în special prin comparații.

• GIMP;
• POVRay;
• Handbrake;
• DivX Plus Converter;
• Tom Clancy's HAWX2;
• Mafia II;
• MaxxMem2;
• Everest CPU Zlib;
• 3DMark Vantage
• SuperPi Mod;
• wPrime 1.55.

5. Teste multimedia.

5.1. GIMP - Sparkle test.

5.2. POVRay 3.6 Benchmark.

5.3. Handbrake.

5.4. DivX Plus Converter.

În testele multimedia îmbunătățirile aduse lui Sandy Bridge sunt evidente în task-urile singlethreaded, acolo unde optimizarea arhitecturii pentru paralelismul la nivel de instrucțiuni se vede clar. Avem de-a face cu cel mai puternic nucleu de pe un procesor desktop de până acum.

În testele multithreaded i5-2300 nu se impune tot timpul, iar atunci când o face nu se distanțează de competiție, datorită numărului de nuclee/thread-uri mai mic.

6. Performanța în gaming.

6.1. HAWX 2.

6.2. Mafia II.

În ambele jocuri noul Sandy Bridge se descurcă mult mai bine decât competitorul de la AMD, în ciuda frecvenței și numărului de nuclee mai mici.

 

 

 

7. Teste sintetice.

7.1. MaxxMem.

7.2. Everest CPU-Zlib.

7.3. 3DMark Vantage.

7.4. SuperPi 1M.

7.5 wPrime 32M.

 

 8. Temperaturi.

Ăsta e noul Conroe. Cred că așa pot începe această secțiune a review-ului. De data aceasta, ca și în 2006, nu avem de a face cu un război de gherilă, cu toate armele scoase și trăgând în toate direcțiile, avem parte de ceva mult mai rafinat, care ia în considerare toate aspectele problemei. Astfel, performanța a crescut substanțial după cum am văzut mai sus, dar consumul și căldura degajată nu sunt în niciun caz mai mari.

Temperaturile la procesorul nostru se situează în full load în jurul valorii de 45 de grade Celsius. Trebuie menționat însă că nu a fost folosită răcirea stock.

Ăsta e noul Penryn. Cred că așa pot încheia această secțiune a review-ului.



9. Overclocking. Mai simplu sau prea complicat?

Eh, cu overclocking-ul e mai complicat. Povestea e simplă (pun intended): Așa cum am tot menționat prin alte review-uri, totul se îndreaptă către integrare - Am văzut mai întâi includerea controller-ului de memorie în procesor, apoi a controller-ului PCI-Express și acum a procesorului grafic. Nu aceasta este ceea ce ne ține în spate, ci o altă dovadă a acestui trend de integrare, aparent nesemnificativă: Clock generator-ul este acum inclus în PCH.

Ce înseamnă asta? Frecvența PCI-E, SATA, BCLK-ul, etc. sunt date de aceleași circuite, iar asta nu înseamnă decât un singur lucru: BCLK-ul nu poate fi ridicat prea mult. Să vă dau niște cifre: Dacă stock înseamnă 100MHz, 102-103MHz este ceva normal iar 106MHz este ceva extravagant în termeni de BCLK.

Din cauza acestei limitări overclocking-ul se oprește la seria K. Un adevărat păcat, întrucât microarhitectura Sandy Bridge are un potențial de overclocking nemaivăzut până acum. 4.4GHz ar trebui să fie floare la ureche pentru oricine... are un procesor deblocat.

Cum rămâne deci? E mai simplu să ridici multiplicatorul, sau e prea complicat să ridici BCLK-ul?


10. Impresii finale.

Ah, îmi vine în minte un titlu de melodie - "Smells like teen spirit". Poate pentru că și pe aici pute a nou. Intel începe anul cu o microarhitectură nouă, și ce microarhitectură...

Sandy Bridge va satisface probabil 90% din clienții care își permit procesoarele. Performanța este clar îmbunătățită, în timp ce consumul și căldura degajată scad. Asta ne oferă un procesor complet, care nu e nevoit să facă niciun sacrificiu pentru a fi cel mai bun. Având în vedere că modelul testat astăzi este unul de mijloc în echipa de start Sandy Bridge și își depășește unchiul i7 860, putem spune că noua*microarhitectură are un potențial enorm. Să mărești performanța fără a fi penalizat este visul oricui, iar Intel exact asta face.

Un sistem de anul 2011, având la bază noua platformă, arată*într-adevăr bine. Se mișcă bine, calculează repede, iar cu versiunile energy-efficient poate fi un HTPC aproape perfect. Intel a reușit!

Astea mici merită. Întrebarea acum... ce model să iei? Dacă vrei overclocking, din fericire nu există decât două opțiuni: i5-2500K și i7-2600K. Apoi situația se complică, sunt atâtea SKU-uri care sunt rezonabile încât e greu să faci o alegere generală. Totul se rezumă la cât ești dispus să plătești.